AI Act 2026 în România: de ce documentația sistemelor de inteligență artificială trebuie păstrată 10 ani
De la 2 august 2026, Regulamentul UE privind inteligența artificială impune firmelor din România să păstreze documentația sistemelor de risc ridicat timp de 10 ani.

O nouă obligație de arhivare, de data aceasta pentru sistemele de inteligență artificială
Până acum, discuția despre păstrarea documentelor în România s-a purtat mai ales în jurul facturilor, registrelor fiscale sau dosarelor de personal. De la 2 august 2026 însă, se adaugă o categorie nouă, mai puțin cunoscută de departamentele juridice și financiare: documentația tehnică a sistemelor de inteligență artificială. Regulamentul UE 2024/1689, cunoscut ca AI Act, devine pe deplin aplicabil pentru sistemele cu risc ridicat, iar consecința directă este o obligație de păstrare pe termen lung, similară ca logică cu cea pe care companiile o cunosc deja de la arhivarea electronică sau de la SAF-T.
Multe firme din România cred, greșit, că AI Act le privește doar dacă dezvoltă propriile modele de inteligență artificială. În realitate, regulamentul se aplică și companiilor care doar folosesc astfel de sisteme, denumite în text deployeri, atunci când acestea sunt încadrate ca fiind de risc ridicat, de exemplu instrumente de selecție a personalului, de evaluare a creditului, de verificare a identității sau de scoring folosite în asigurări. Chiar și furnizorii de soluții software care integrează module de inteligență artificială în produsele lor, inclusiv în aplicații de gestiune documentară sau de recunoaștere optică a textului cu funcții de clasificare automată, trebuie să verifice în ce categorie se încadrează.
Cine răspunde în România și de ce termenul a fost deja amânat
Articolul 70 din AI Act cerea fiecărui stat membru să desemneze autoritățile naționale competente până la 2 august 2025. România a întârziat această decizie cu aproape șapte luni: abia pe 12 martie 2026 Guvernul a adoptat memorandumul prin care ANCOM, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, a fost desemnată autoritate de supraveghere a pieței și punct unic de contact pentru aplicarea regulamentului. Pentru sectoarele reglementate separat, competențele revin altor instituții: ASF și BNR pentru sistemele de risc ridicat din domeniul financiar, iar Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal pentru sistemele biometrice folosite în aplicarea legii, gestionarea frontierelor sau justiție. Practic, o companie care folosește inteligența artificială în evaluarea clienților sau angajaților poate răspunde în fața mai multor autorități simultan, în funcție de domeniul de activitate.
Ce trebuie păstrat timp de 10 ani, conform Articolului 18
Nucleul obligației de arhivare se află în Articolul 18 din AI Act. Furnizorii de sisteme de inteligență artificială cu risc ridicat trebuie să țină la dispoziția autorităților, timp de 10 ani de la introducerea sistemului pe piață sau de la punerea lui în funcțiune, următoarele categorii de documente:
- documentația tehnică a sistemului, inclusiv descrierea algoritmilor și a datelor de antrenare
- documentația sistemului de management al calității intern
- evidența modificărilor aprobate ale sistemului
- deciziile emise de organismele notificate, acolo unde este cazul
- declarația UE de conformitate
Perioada de 10 ani nu este întâmplătoare: ea corespunde intervalului în care un sistem de inteligență artificială poate continua să producă efecte asupra unei persoane sau asupra unei decizii de afaceri, iar autoritățile trebuie să poată reconstitui, la nevoie, modul în care sistemul a fost proiectat și validat. Pentru companiile care gestionează deja arhive electronice pentru facturi sau documente de personal, cerința va fi familiară ca principiu, dar diferită ca tip de conținut: nu mai vorbim de documente contabile, ci de fișiere tehnice, jurnale de testare și rapoarte de evaluare a riscurilor, care trebuie păstrate într-un mod la fel de organizat și ușor de regăsit.
Amenzile care schimbă prioritățile în companii
Structura sancțiunilor din AI Act este pe trei niveluri, după gravitatea încălcării. Practicile interzise, cum ar fi sistemele de scoring social sau manipularea comportamentală, se sancționează cu până la 35 milioane EUR sau 7% din cifra de afaceri globală anuală, oricare sumă este mai mare. Nerespectarea obligațiilor specifice sistemelor cu risc ridicat, inclusiv lipsa documentației prevăzute de Articolul 18, poate atrage amenzi de până la 15 milioane EUR sau 3% din cifra de afaceri. Furnizarea de informații incorecte sau incomplete către autoritățile de supraveghere se sancționează cu până la 7,5 milioane EUR sau 1% din cifra de afaceri. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv startup-uri, se aplică plafonul cel mai mic dintre suma fixă și procent, însă asta nu înseamnă că riscul este neglijabil, mai ales pentru companiile care furnizează software cu componente de inteligență artificială către clienți din sectoare reglementate.
Ce înseamnă asta, concret, pentru o companie din România acum
Primul pas practic este un inventar real al sistemelor de inteligență artificială folosite sau furnizate în companie, de la instrumente de recrutare până la module de scoring integrate în software financiar sau de asigurări. Al doilea pas este clasificarea acestor sisteme după nivelul de risc definit de regulament, pentru a stabili dacă se aplică obligația de documentație de 10 ani. Al treilea pas, adesea neglijat, este stabilirea unei persoane sau a unui departament responsabil cu păstrarea și actualizarea acestei documentații, după același model folosit deja pentru registrul de evidență arhivistică sau pentru dosarele de personal. Companiile care au deja un sistem organizat de gestiune documentară au un avantaj clar: pot extinde aceleași reguli de clasificare, termene de păstrare și control al accesului și asupra noii categorii de documente impuse de AI Act, în loc să construiască de la zero un proces separat doar pentru conformitatea cu inteligența artificială.

